Jurnalul unui microbist disperat

Mergând către chioÅŸcul de ziare, acum vreo două – trei săptămâni, aveam sentimentul acela ciudat ca “am uitat ceva”. Mi-am pipăit buzunarele ca să mă asigur că aveam totul la mine: portofel, telefon, chei. Toate erau la locul lor, ÅŸi totuÅŸi, ceva nu era în regulă. Åžtiam că nu-mi lăsasem cuptorul aprins pentru că, în principiu, nu-l folosesc.

Apoi, dintr-o dată, mi-am dat seama – senzaţia de lipsă pe care o trăiam venea de la faptul că era sfârşit de săptămână, iar sezonul de fotbal se terminase. Pur şi simplu nu-mi mergea bine şi, deşi promisesem să fac curat în pod în acea după-amiază şi apoi să merg la socri la cină, deodată viaţa mi se părea un mare rahat.

Pauza dintre sezoane este o perioadă dificilă pentru mulţi microbişti. Zilele la serviciu se lungesc inexplicabil, iar sfârşitul de săptămână aduce doar meşterit in casă sau pe lângă casă, leneveală şi timp petrecut cu familia. Dar indiferent de mulţimea momentelor petrecute cu perechea, acestea nu pot umple golul lăsat de GSPTv, ProTV şi ceilalti băieţi.

Visam cu ochii deschiÅŸi despre sfârÅŸitul sezonului, chiar la ÅŸedinÅ£a despre prezenÅ£a la serviciu, ieri. Sezonul 2008/2009 a avut momente magice ÅŸi a provocat un număr impresionant de subiecte de discuÅ£ie: CFRul in Liga, Uimirea Urziceni, Gigi…., cele patru goluri ale lui Andrei Arshavin pe Anfield, milioanele lui Manchester United, performanÅ£a finală a Barcelonei în Liga Campionilor, dezamagirea Realului, Mutu pe teren si in businessul personal, Chivu lucky looser castigand Lo Scudetto, Boloni castigand campionatul Belgiei şi m ai apoi Mircea Lucescu cu steagul Romaniei castigatorul ultimei editii a Cupei UEFA.

Acestea erau atunci şi asta e acum. Fotbalul a trecut dar nu a fost uitat. Majoritatea timpului meu liber mi-l petrec asigurându-mă că nu se petrece absolut nimic în domeniul transferurilor. Cel puţin aşa mă simt, oricum. Am descoperit că dacă verifici ştirile legate de transferuri cel puţin o dată la 3 minute şi jumătate, sau 5 şi jumătate, dacă ţii cont de timpul petrecut la serviciu/cu familia/la toaletă, ai putea să te apropii de limita sihăstriei.

Recunoscându-mi problema, am făcut primii paşi pe drumul recuperării. “Mă numesc Bogdan şi sunt un pic trist. Urmăresc ştirile despre fotbal mai des decât se uită Cristiano Ronaldo în oglindă”.

Chiar îmi lipseşte doza de fotbal. Am reuşit să urmăresc toate videoclipurile legate de fotbal si Michael Jackson de pe YouTube. Am nevoie de ceva nou, orice. Am început să mă gândesc chiar şi la emisiunea lui Horia Ivanovici si sa rasfoiesc Fanatik pe care-l urasc; si nu e bine.

Campionatul tinerilor sub 21 de ani mi-a liniştit poftele pentru o perioadă, iar Cupa Confederaţiilor pare să fi calmat tremurul. Turneul de la Wimbledon a fost ok, rugby-ul TriNations l-am urmarit, şi s-ar putea să urmăresc şi voleiul pe Eurosport. Asta dacă se joacă afară, pe nisip, eventual, numai cu echipe de femei şi e cald. Foarte, foarte cald. Dar chiar şi aşa nu e de ajuns.

Îmi vreau fotbalul înapoi!