Realul reprezintă Casa Regală şi Capitala Spaniei unde îşi are sediul guvernul. Madridul întruchipează spiritul spaniol pur, centralizarea şi eliminarea particularităţilor culturale ale diferitelor regiuni pe vremea dictaturii generalului Francisco Franco.

Sunt lucruri pe care catalanii nu le-au tolerat şi nu le pot uita. FC Barcelona este mândria Cataluniei, o provincie din care au venit majoritatea ideologiilor care au format Spania modernă. Pentru suporterul catalan, Barca a fost, în ultimul secol, piesa de rezistenţă şi portdrapelul întregii regiuni.

Real Madrid este clubul mai iubit în Spania, cu un procent de 32,8%. Barça a atras 25,7% din populaţia ţării, consumatoare de fotbal, date oferite de un sondaj efectuat în mai 2007.

Pentru o idee mai bună asupra dragostei pe care o poartă fanii celor două echipe, Valencia este următoarea formaţie în top cu doar 5,3% din totalitatea microbiştilor spanioli.

Real Madrid atrage în fiecare sezon pe arena “Santiago Bernabeu” peste 65.000 de suporteri, cea mai bună medie din Primera Division de mulţi ani încoace. Cel mai cunoscut grup organizat de fani este “Ultras Sur”, facţiune adeptă a politicii de extremă dreapta. Este bine cunoscută alianţa dintre acest grup şi “Irriducibili”, una dintre cele mai celebre galerii din lume, cea a echipei Lazio Roma.

Suporterii celor de la FC Barcelona sunt cunoscuţi sub numele de “cules”. În traducere brutală ar însemna “oamenii fundului”. Se face referire la faptul că, în trecut, pietonii, care treceau pe lângă arena unde juca Barcelona, putea vedea şezuturile suporterilor aşezaţi în tribunele “transparente”. În iunie 2007, numărul membrilor clubului catalan a atins cota de 156.000.

După ce la un moment dat avansul Barcelonei faţă de Real Madrid era de 12 puncte, ca urmare a unui parcurs de vis al catalanilor, acum diferenţa s-a redus la doar patru puncte.

Încărcătura obişnuită a derby-ului dintre Real şi Barca va fi, astfel, sporită considerabil de aspectul matematic al întâlnirii. Pentru madrileni o victorie ar fi mană cerească, deoarece s-ar apropia la doar un punct de locul întâi, în timp ce Barcelona, care a defilat în acest an prin Primera Division, ar risca să dărâme tot ce a construit până acum, la fel cum s-a întâmplat în urmă cu doi ani, când a pierdut titlul pe ultima sută de metri, la golaveraj, după ce o lungă perioadă a avut un avans considerabil în faţa eternei rivale.

El Clasico va fi marcat şi de absenţele din cele două garnituri. Dacă la Barcelona singura absenţă certă până la această oră este cea a fundaşului mexican Rafael Marquez, care a suferit o ruptură de menisc în meicul cu Chelsea, din Liga Campionilor, la Real lista jucătorilor cu probleme medicale este mai cuprinzătoare. Tehnicianul madrilenilor, Juande Ramos, nu va putea conta pe Guti şi Wesley Sneijder, accidentaţi, în timp ce Pepe este suspendat. Veştile bune ar putea veni, însă, de la Arjen Robben şi Fernando Gago, în cazul cărora medicii campioanei en-titre a Spaniei vor da un verdict final abia vineri.

Dincolo de avantajul terenului propriu, Real Madrid are şi ascendentul moral oferit de statistica favorabilă. Chiar dacă în ultimul derby bs-a impus cu 2-0, pe Nou Camp, în decembrie 2008, per total Real Madrid are un avantaj net în întâlnirile directe.

În total, cele două formaţii s-au întâlnit de 205 ori, în toate competiţiile. De 85 de ori s-au impus cei de la Real, de 78 de ori Barcelona, iar 42 dintre partide s-au încheiat la egalitate.

În campionat, El Clasico ajunge la episodul numărul 158. Şi aici statistica este de partea madrilenilor, care au obţinut 68 de victorii, în timp ce catalanii s-au impus doar de 59 de ori, iar 30 de meciuri s-au încheiat la egalitate.

Real Madrid şi Barcelona sunt şi cele mai titrate formaţii din fotbalul spaniol. Madrilenii au câştigat de-a lungul timpului 31 de campionate, în timp ce catalanii au obţinut doar 18 trofee.

Primul meci oficial dintre cele două echipe s-a disputat în sezonul 1928/1929, victoria a aparţinut celor de la Real Madrid (2-1).

Cea mai dură înfrângere suferită de Barca în El Clasico a fost un 1-11, în 1943, în timp ce victoria cea mai clară a catalanilor s-a consemnat într-un amical disputat în 1913 (7-0).

Jucători care au evoluat la ambele echipe de-a lungul anilor: Luciano Liz Raga, Charles Wallace, Jose Quirante, Alfonso Albéniz, Arsenio Comamala, W. Rozitsky, Ricardo Zamora, Josep Samitier, Hilario Juan Marrero Pérez, Alfonso Navarro, Alfredo Di Stéfano, Justo Tejada, Jesús Pereda, Evaristo de Macedo, Fernand Goyvaerts, Lucien Muller, Lorenzo Amador, Bernd Schuster, Luis Milla, Gheorghe Hagi, Fernando ”Nando” Muñoz, Julen Lopetegui, Michael Laudrup, Robert Prosinecki, Miquel Soler, Luis Enrique, Daniel García Lara, Luís Figo, Albert Celades, Alfonso Pérez, Jordi López, Ronaldo, Roberto Trashorras, Samuel Eto’o, Iago Falqué, Jeffrey Hoogervorst, Thaer Bawab, Javier Saviola.

Istoricul întâlnirilor:

MJ V Real E V Barça Goluri Real GoluriBarça

Liga spaniolă 157 68 30 59 260 237

Cupa Spaniei 28 9 5 14 55 59

Supercupă 8 5 1 2 17 8

Cupa Ligii 6 0 4 2 8 11

Liga Campionilor 6 3 2 1 12 7

TOTAL oficiale 205 85 42 78 352 322

Real Madrid e clubul mai galonat. “Albii” au 31 de titluri de campioni, 17 Cupe ale Spaniei, 8 Supercupe. Cel mai greu cântăresc cele 9 Cupe ale Campionilor. Barcelona se laudă cu 18 campionate câştigate, 24 de “Cupe”, 7 Supercupe, dar şi cu 2 Ligi ale Campionilor.

Rivalitatea celor două grupări nu a împiedicat transferurile între ele. Foarte mulţi fotbalişti au luat drumul Madridului de la FC Barcelona, sau invers, sau printr-un drum ocolitor pe la altă grupare. De departe cea mai mare rumoare s-a creat la transferurile lui Luis Enrique şi Figo.

Şi Gică Hagi a avut onoarea de a îmbrăca, în cariera lui, tricoul celor două formaţii. Alţi jucători care au jucat şi pe “Bernabeu” dar şi pe “Camp Nou” au fost Bernd Schuster, Michael Laudrup, Albert Celades, Ronaldo, Javier Saviola sau Samuel Eto’o.

Deşi Sir Alex a început duelul cu Arsenal cu o tripletă ofensivă (Tevez – Rooney – C. Ronaldo), partida a fost decisă de golul unui fundaş. O’Shea a expediat balonul sub transversală, din 6 metri, lateral dreapta, după o degringoladă în defensiva “tunarilor” şi după ce mingea i-a fost deviată de Silvestre, un jucător cu 64 de meciuri pentru Manchester în Liga Campionilor. Tot United e la comanda ostilităţior, iar după aproape o jumătate de oră de joc Almunia îi mai salvează o dată pe “tunari”, după ce scoate o lovitură de cap a lui Ronaldo, din 6 metri, după o centare tot din banda dreaptă. La pauză, United intră la cabine cu un avantaj minim, însă doar datorită paradelor lui Almunia, care i-a exasperat pe jucătorii lui United cu intervenţiile sale salutare.

Repriza a doua e dominată tot de United, însă fără vreo ocazie importantă în prima parte. Cu aproape douăzeci de minute înainte de final, cei doi tehnicieni mută ofensiv. Sir Alex face o dublă schimbare, Berbatov şi Giggs pentru Anderson şi Tevez, iar Wenger mai aruncă un vârf de careu, după ce-l schimbă pe Walcott cu danezul Bendtner. Imediat, United are o ocazie mare, însă după o fază personală a “Balonului de Aur”. C. Ronaldo a lovit transversala cu o “torpilă” de la 30 de metri, la o fază în care Alumia a fost pur şi simplu spectator. Silvestre se revanşează pentru faza de la gol, după ce respinge cu capul, din faţa porţii goale şi a lui Berbatov, după o centrare a lui Giggs.

Cu 12 minute înainte de final, galezul e aproape de o reuşită de gală, dar golul său, la meciul 800 în tricoul lui United îi este anulat pe motiv de offside.

Până la urmă Manchester se impune doar cu 1-0 în faţa lui Arsenal, în prima manşă a semifinalei Ligii Campionilor, iar partida decisivă se va juca pe 6 mai pe Emirates”.

A fost a 206-a întâlnire între cele două echipe, din istorie, şi a 38-a dintre cei doi mari antrenori de pe băncile celor două echipe. Dacă United are un mic avantaj, 83 de victorii faţă de 78, înfruntarea de pe “Old Trafford” i-a adus încă un motiv de satisfacţie lui Sir Alex. A egalat victoriile din întâlnirile cu Arsene Wenger, 14-14, opt partide încheindu-se la egalitate, iar alte două meciuri ale echipelor antrenate de cei doi fiind decise după penalty-uri. În afara returului semifinalei Ligii Campionilor, din 5 mai de pe “Emirates”, cele două echipe se vor mai întâlni încă o dată luna viitoare, pe 16, în campionat, tot pe “Old Trafford”.

Conform sursei citate, în anul 2008, federaţia a avut venituri totale de 72,95 milioane de lei (aproximativ 17,38 milioane de euro), cheltuieli totale de 59,73 milioane lei (aproximativ 14,23 milioane de euro) şi un profit de 13,21 milioane de lei (3,15 milioane de euro). De asemenea, preşedintele FRF, Mircea Sandu şi-a prezentat, în Monitorul Oficial, raportul de activitate pe anul precedent, precum şi proiectele pe care le are în vedere pentru dezvoltarea fotbalului din România, printre acestea figurând înfiinţarea unor centre de formare a jucătorilor în oraşele care au echipe participante în primele două ligi, inspirat din modelul francez.

Sandu a mai notat că a solicitat creşterea numărului de ore practicate în sistemul de învăţământ, el menţionând că perspectiva sportului românesc şi a fotbalului este aproape inexistentă din cauza lipsei infrastructurii.